-Mami, astă seară vreau o altă poveste! spuse Clara mamei sale, în timp ce se cuibărea lângă ea, în pătuţul cald.
-Da, draga mea, zise mama, verificându-i picioruşele, să fie învelite. Pune-ţi capul pe perniţă şi spune-mi despre ce vrei să fie povestea.
-Vreau o poveste despre…despre…-zise Clara, uitându-se spre tavan- despre bec!
-Despre bec? întrebă mama, zâmbind. Bine, atunci o să îţi spun povestea beculeţului Clip.
A fost odată, demult, o steluţă foarte, foarte frumoasă. Ea traiă, împreună cu celelalte steluţe şi cu Luna, sus, pe cer. In fiecare seară, când se făcea întuneric şi lumina sa începea să fie văzută de pe Pământ, auzea multe voci de copii: “Vino la mine, steluţă, să dormim împreună!”, “ Vino la mine, steluţă strălucitoare, să îmi spui o poveste!”, “Vai, ce frumoasă eşti, steluţă! Vino mai aproape, să te văd şi să te mângâi!”. Steluţa Clip îi privea cu mare dragoste pe copii.
-Cum să fac, o întrebă Clip într-o seară pe buna sa prietenă, Luna, cum să fac să ajung la copii?
-Până acum nicio steluţă nu a vrut să plece pe Pământ. Să ne gândim…spuse Luna. O să îmi trimit câteva raze în camera de copii, poate găsim un lucru care să ne ajute.
Şi imediat Luna trimise 9 raze în camerele a 9 copii.
-Am găsit soluţia! a spus Luna când s-a întors la ea raza ce fusese în camera lui Mircea. Vezi luminile din camerele copiilor? Sunt făcute de beculeţe. Tu vei merge pe Pământ şi te vei ascunde în beculeţe- astfel părinţii nu vor ştii că eşti acolo, iar copiii te vor simţi şi vor fi foarte fericiţi!
-Mulţumesc, Lună, pentru ajutor! Sunt foarte fericită! Plec spre copii chiar acum!
-Nu te mai juca la bec! spuse mama lui Mircea, din bucătărie. E timpul să dormi!
-Imediat, a răspuns băiatul. Şi apoi a soptit, fericit:” Ştiam că o să vii la mine, de când te-am văzut am simţit că o să fim cei mai buni prieteni!”
Şi astfel, în fiecare seară, steluţa Clip intră în camerele copilaşilor care sunt gata de somn şi se piteste în beculeţele din veioze. Uneori rămâne până dimineaţa la un copil, alteori pleacă imediat ce micuţul a adormit…
-Somn uşor, draga mea! zise mama Clarei, coborând pâş-pâş din pat şi plecând în camera ei.
-Somn uşor, draga mea prietenă! spuse Clara după câteva minute, privind cu drag beculeţul de la veioza-ursuleţ.
Apoi se făcu linişte în toată casa. Linişte şi lumină, lumina steluţei Clip…
[alina]
