URIASUL CU OCHI ALBASTRI

Uriaşul cu ochi albaştri " A fost odată ca niciodată, Un uriaş cu ochi albaştri Îndrăgostit de o femeie mărunţică Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică Cu o grădină sub fereastră Şi în grădină, mult caprifoi cu florile-n lumină. Dar, uriaşul, cu mâinile lui de uriaş Menite să înalţe un întreg oraş Nu putea construi visul femeii Adică, o căsuţă foarte mică Cu o gradină sub fereastră Şi în grădină, mult caprifoi cu florile-n lumină. Iar, într-o zi, când soarele-a apus, Ea ochilor albaştri le-a spus: "Rămâneţi cu bine!" Căci, a venit unul cu avere şi stare Şi a dus-o pe femeia mărunţică La visul ei, adică, La o căsuţă foarte mică, Cu o gradină sub fereastră Şi în gradină, mult caprifoi cu florile-n lumină. De atunci, uriaşul e singur pe lume Singur de tot Dar, şi-a dat seama Că dragostea lui de uriaş Menită să înalţe un întreg oraş, Nu ar fi putut încăpea Într-o căsuţă foarte mică Cu o gradină sub fereastră, Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină. Deci, a fost odată ca niciodată, Un uriaş cu ochi albaştri, Îndrăgostit de o femeie mărunţică Femeia... visa."